Hannibal resuscitat

Hollywoodul s-a hotarit sa scoata de la naftalina un alt mare erou al antichitatii: Hannibal al Cartaginei. De ce? Raspunsul este ca aveau nevoie de un mare erou al istoriei care sa fie negru (au trebuit sa caute ceva, de au ajuns pana in antichitate). Pe acest motiv nu unul ci doi actori de culoare si-au propus un film despre viata lui Hannibal: Denzel Washington (niciodata nu am inteles cum de poate sa te cheme ca o capitala! Petre Bucuresti....) si Van Diesel, care este si el sange bronzat le pe jumatate.
am cautat pe IMDB si doar filmul lui Diesel apare: Hannibal the Conqueror. pare a fi programat pentru 2009.
Cat despre Denzel am gasit un articol pe acesta tema. Se pare ca sunt discutii aprinse pe la Century Fox.
ok, astept un film despre Hannibal, dar asa am asteptat si 300, asa am asteptam si Bewolf si la final am ramas cu un gust amar. Am ajuns la concluzia ca filmele istorice la Hollywood, mai bine nu s-ar face. cateodata ma intreb daca scenaristii aia au citit mai mult decat un articol de specialitate de pe internet cand si-au facut reasearch-ul.
mda... am ajuns la concluzia ca singurele filme istorice facute la Hollywood pe care le gust sunt cele despre subiectele de care habar n-am. cat despre celelalte mai bine raman la o carte!

la patria

am fost si eu sa vad filmul "american gangsters" al lui ridley scott. la patria. uitasem cum arata cinematograful ala! a imbatranit din nou.( acum cativa ani, inainte sa apara multiplexele, bagasera ceva bani in el si arata chiar bine). au ramas de cand il stiu: doamnele in halat sau cu bundele pe ele (in functie de sezon) care deservesc cinematograful, buncarul acela de casierie, de zici ca pazesc galetile de bani, holul ala care e mereu in bezna si senzatia de prea mult spatiu degeaba. (bilet de 10 lei, in cursul saptamanii)

cand actorii fac regie!

am o teorie! cred ca actorii mari americani s-au apucat sa faca film tocmai pentru ca nu ii mai convinge nici un scenariu, nici un regizor. asta e un semn ca in afara de actorii scoala americana nu prea mai da regizori. si ma bucur ca mai apuc si eu sa vad un film bun din cand in cand! nu toate experimentele sunt fericite, dar merita mentionate filmele lui: Mel Gibson, Clint Eastwood, Robert de Niro, Robert Redford,Tim Burton acum si Buscemi.

Interview

am vazut filmul "Interview" al lui Steve Buscemi. joaca doar el cu Sienna Miller. un film ieftin filmat intr-un apartament. filmul aduce foarte mult cu un tarantino, the early days. cel din "4 rooms" si "profesionistii", dar si cu o piesa de teatru. mi-a placut jocului lui buscemi, altceva decat rolul acela de fraier care vorbeste mult si degeaba cu care ne-a obisnuit in tarantino sau la robert rodriguez. imi intaraeste convingerea ca un acto e ca si vinul se imbunatateste odata cu varsta.
povestea e simpla: un ziarist, corespondent de razboi ajunge in ipostaza de a lua un interviu unei tinere actrite de mana a doua cunoscuta pentru relatii ei amoroase si pentru ca a hotarat sa renunte la silicoane. conflictul inerent dintre cele doua personaje, banuiesc ca este o metafora a doua directii in care se indreapta societatea americana, un final gen tarantino neasteptat si cam amar, pentru mine!

film din Kazahstan

am vazut aseara filmul kazah : Nomad. un film istoric care povesteste razboiul de independenta al kazahilor in regia lui Sergei Bodrov si Ivan Passer. mi s-a parut un prea romantat, parca era o poveste nu o intamplare reala. cuvantul potrivit: un film - epopee. povestea este subtire, merge pe calapodul eroului ales, devenirea, initierea, lupta si mesajul transmis peste veacuri.
desi nu este stralucit, filmul este extraordinar de curat si de bine facut tehnic, iar directorul de imagine este un neserias. sunt niste peisaje de ramai masca. per ansamblu merita, pentru amatorii de filme istorice. ce pot sa spun este ca e facut mai bine decat oricare din filmele noastre istorice (tehnic vorbind).

the good shepard

filmul lui robert de niro, the good shepard, mi-a lasat o impresie foarte buna. categoric de niro are stofa si de regizor. imi aduce aminte cumva de filmul lui clint eastwood - "the absolute power". nu m-ar deranja daca ar lua-o pe urmele lui clint, adica sa joace de acum doar in propriile filme. la cat de putine filme bune scoate hollywoodul! ar fi un regizor bun in plus.
prefer sa vad un film bun pe de-a intregul, decat unul tras de un actor mare cum este de niro.
mai exact, un regizor bun poate salva un film, un actor bun nu.

the good shepard este un film despre inceputurile c.i.a. este jucat magistral de mat damon.
ce m-a atras sunt atentiile la detalii in scenariu: sunt introduse multe scene care dau savoare epocii, intregesc personajul si fac trimitere la mai teme de gandire.
c.i.a. a fost infiintata de masonerie. it's all about power! (tema: ce este c.i.a.? este transmisa in subliminal)

de niro se concentreaza asupra unui singur personaj reprezentativ din istoria organizatiei Edward Wilson, alias "the mother". se pune accent mai mult pe sentimentele, devenirea, lupta personajului. e un film autobiografic as putea spune.

interesanta este paralela dintre personajul lui Michael Gambon, care joaca Dr. Friedericks si cel al lui Matt Damon.

interesant finalul care se termina indefinit, in genul "ai muncit si suferit ca sa ajung nicaieri, lumea se schimba si tu nu mai contezi" sa fi muncit degeaba?

de vazut!

fabrica de filme

am avut weekendul acesta din nou o cura de filme. nu ca alte dati 48 de ore non-stop! filme vechi, filme noi. descopar ca din ce in ce imi este mai greu sa vad americane. ca intotdeaua scot atat de putine filme bune, sunt atat de putin regizori care merita, incat nu te poti refugia decat in filme vechi. (filmele europene se gasesc destul de greu, iar majoritatea vin dupa trecerea prin de boxoffice-ul american).
oricum am descoperit cautand filme care sa merite vazute (din punctul meu de vedere) anumite pattern-uri ale filmografiei americane in ultimul timp. ele sunt incadrate pe perioade si pe tipuri de filme. astfel in anii '80 se cautau filme gen: comando, cu baieti destepti (alde academia de politie), si bineinteles povestile de dragoste. in '90 se cautau filme psihologice- sexuale (basic instinct), scene de viata reala (seinfeld), tragedii (titanic) si povestile de dragoste/ comedii. acum a venit timpul genului fantasy (lord of the rings), chestii psihologice inclinate spre horror si povestile de dragoste / comedii.
dupa cum se observa anumite genuri se repeta, niciodata nu ne saturam sa radem de altii sau de siroposenii.
ideea mea era ca unul a avut genialitatea sa dezvolte un anumit tip de film si ceialti l-au copiat imediat ca sa fure din succesul de piata. asa apar filme in serie, care spun aceeasi poveste, dar cu alte personaje si cu alta intriga.
un prieten insa mi-a tras un semnal de alarma: cat se poate de fals. inainte de a se scoate o reteta pe piata se fac studii si iar studii. ce isi doreste consumatorul acum? in urma acestora se dezvolta niste linii mari (ca un briefing in agentie) asupra ce ar trebui sa contina filmul respectiv si apoi se realizeaza. iar noi cumparam in prostie.
cu alte cuvinte s-au dus vremurile in care i-a venit peste noapte regizorului o idee de film se zbate sa o scoata pe piata si apoi are un succes nebun ca nimeni nu a mai facut asta pana acum.
nu, totul e calculat. daca nu merge pe reteta publicului nimeni nu vrea sa bage bani. asta e hollywoodul.

filmul a devenit industrie. in loc sa ne lumineze, ne racaie frustrarile!

beowulf

Robert Zemeckis face Beowulf. Lansarea pe 16 noiembrie. Baza este cartea lui Neil Gaiman, iar scenaristul este cel de la Pulp Fiction, Roger Avary. Actori ray winstone (beawolf), hopkins, malkovitch, angelica. Pe trailer arata super 3D si cam horror.

http://www.beowulfmovie.com/

filme vechi care nu sunt chiar asa de vechi

am vazut asta noapte o parte din "great catherine" din 1968 cu jeanne moreau si peter o'toole.mi-a facut o imensa placere, jocul lui peter o'toole, de exceptie "comme d'habitude". el joaca un tanar playboy englez ce seduce pe imparateasa (moreau). unele scene sunt chiar delicioase. dar..., este bineinteles un dar. per ansamblul filmul poate fi considerat: slab, comercial, facil, pe alocuri tras de par, scene prea lungi de te plictisesti de poanta, clar demodat, scenariul slab, regia de asemenea si am putea continua.
si totusi la final ramai cu un gust dulceag, putin amarui. te-a prins, te-a pacalit!
de ce? ...? Am ajuns la urmatoarele raspunsuri:

1. nostalgia. avem o puternica legatura emotionala prin amintirile noastre sau ale parintilor nostri cu aceasta alta lume disparuta.
2. curiozitatea. oare cum erau oamenii de atunci (in special cand urmaresti filme vechi straine), referitor la lumea cu care nu ai avut contact
3. paralelismul. nevoia de a compara permanent lumea de astazi, cu cea trecuta pentru a constientiza transformarile. punctul de referinta
4. inceputul. pentru a explica mai bine anumite fenomene de astazi le cautam pe cele de atunci

cred ca gustul dulceag vine din nostalgie si curiozitate, din placerea de a face parte dintr-o alta lume, poate idealizata, iar gustul amarui apare in urma comparatiei involuntare pe care noi o facem (3 si 4).

sintetizat:dulcele este emotional si amarul rational

oricat as injura eu filmele lui nicolaescu, bostan, dragan si altii ele vor ramane mereu, oricat de proaste au fost, ele vor fi mereu parte din noi. nu ma deranjeaza ca sunt, ci ca ajung sa ma raportez la proasta calitate. ar fi putut fi altfel.

obs: bine ca pe alocuri mai avem si cateva filme romanesti de referinta: padurea spanzuratilor, reconstituirea, morometii etc