am avut weekendul acesta din nou o cura de filme. nu ca alte dati 48 de ore non-stop! filme vechi, filme noi. descopar ca din ce in ce imi este mai greu sa vad americane. ca intotdeaua scot atat de putine filme bune, sunt atat de putin regizori care merita, incat nu te poti refugia decat in filme vechi. (filmele europene se gasesc destul de greu, iar majoritatea vin dupa trecerea prin de boxoffice-ul american).
oricum am descoperit cautand filme care sa merite vazute (din punctul meu de vedere) anumite pattern-uri ale filmografiei americane in ultimul timp. ele sunt incadrate pe perioade si pe tipuri de filme. astfel in anii '80 se cautau filme gen: comando, cu baieti destepti (alde academia de politie), si bineinteles povestile de dragoste. in '90 se cautau filme psihologice- sexuale (basic instinct), scene de viata reala (seinfeld), tragedii (titanic) si povestile de dragoste/ comedii. acum a venit timpul genului fantasy (lord of the rings), chestii psihologice inclinate spre horror si povestile de dragoste / comedii.
dupa cum se observa anumite genuri se repeta, niciodata nu ne saturam sa radem de altii sau de siroposenii.
ideea mea era ca unul a avut genialitatea sa dezvolte un anumit tip de film si ceialti l-au copiat imediat ca sa fure din succesul de piata. asa apar filme in serie, care spun aceeasi poveste, dar cu alte personaje si cu alta intriga.
un prieten insa mi-a tras un semnal de alarma: cat se poate de fals. inainte de a se scoate o reteta pe piata se fac studii si iar studii. ce isi doreste consumatorul acum? in urma acestora se dezvolta niste linii mari (ca un briefing in agentie) asupra ce ar trebui sa contina filmul respectiv si apoi se realizeaza. iar noi cumparam in prostie.
cu alte cuvinte s-au dus vremurile in care i-a venit peste noapte regizorului o idee de film se zbate sa o scoata pe piata si apoi are un succes nebun ca nimeni nu a mai facut asta pana acum.
nu, totul e calculat. daca nu merge pe reteta publicului nimeni nu vrea sa bage bani. asta e hollywoodul.
filmul a devenit industrie. in loc sa ne lumineze, ne racaie frustrarile!
2 comments:
cu toate studiile de piata si transformarea artei in calcul de marketing, nu cred ca un consumator (bleah, citeste "spectator") si-a dorit vreodata ceva. e o falsa problema. normal ca daca ii intrebi pe oameni pe strada ce fel de filme si-ar dori, ar avea si ei o preferinta. dar asta nu inseamna ca ar merge doar la acel gen de filme, e absurd.
in alta ordine de idei, mi-e dor de un asemenea "maraton" - chiar daca obisnuiam sa concurez la vreo 5.000 de m (ca sa pastram proportiile :) )
nici nu e de asteptat ca spectatorul sa stie prea bine ce vrea. ideea e ca dupa ce se strang toate ineptiile pe care le dorim niste nenea specialisti traseaza un "portet robot" al filmului si apoi se pune carne pe schelet.
reteta e publica si daca are succes o copiaza pana cand piata ajunge la saturatie si apoi se trece la alta.
cei care raman in ea mor(ex: Jean Claude van Dame sau Christopher Lambert sau care fac acelasi tip de filme si nu se mai cer in box office)
acum sunt la moda remakurile, pentru ca piata cere.
Post a Comment