in weekend vizita la bunicu, bunica. clasic. de fiecare data cand ma duc acolo lumea parca ramane egala. nu poti sa spui ca e ca o intoarcere in timp ca: bunicii au imbatranit, vegetatia se mai schimba, animalele de asemenea etc., dar lumea se misca mai greu. bucurestiul se transforma si te trage si pe tine dupa el, e ca si cum ai juca in "big league". in comparatie cu lumea bunicilor, bucurestiul este ca un bmw ce depaseste pe autostrada o dacie. mai mult cresterea economica din ultima vreme (ce se simte cel mai bine) da o viteza in plus bucurestiului si fata de multe tari din vest. am avut o semzatie ciudata in franta cand magazinele se inchideau la 1 si se deschideau la 4 pentru inca trei ori bucataria restaurantelor era deschisa doar de dimineata si seara si exemplele pot continua.
ritmul asta ne va termina in vreo cativa ani.
in vreo 20 de ani ne vom retrage la tara si vom incerca sa reproducem casa bunicilor. ar fi bine sa pastram bine colectii le de fotografii, inregistrari video si audio. ccca o sa avem nevoie.
si centrul vechi al varsoviei a fost recladit dupa fotografii!
cei ce n-au rude la tara pot incerca aerul de altadata in varful muntelui, in excursii la tara sau vizitand o manastire
2 comments:
păi ajungi la vorba mea... cu viaţa pe fugă, cum spui tu.
Poate că unele lucruri se pot reclădi / reface după fotografii. dar câte şi care? Şi păduri după fotografii... şi râuri curate după fotografii... şi aer curat după fotografii...
Şi ne vom retrage dintr-un deşert de nepăsare într-unul real... Lumea se mişcă diferit, da. Dar către ce? Către speranţa că, la un moment dat, vom reclădi ce distrugem după fotografii...
da dar te ia curentul si nici sa spui stop nu poti. cu tot regretul, toti am luat o decizie indiferent de ce parte se afla
Post a Comment