Friday, April 27, 2007
despre blog
Pai tocamai am citit un articol in media&advertising despre bloggeri in care se spunea ca oamenii astia nu mai au viata si ca traiesc doar pentru a gasi ceva interesant de spus pentru a posta pe blog. Oameni care nu traiesc decat prin comentarii si raspunsuri la comentarii. Nu stiu de ce parca vad, dupa acest articol, imaginea unui "ghic" din ala american care devine un fel de "razboinicul luminii " pe internet. Bai nu stiu daca asa o fi da. Probabil ca bloggerii adevarati sunt comentatorii, editorialisti pur sange alde Victor Ciutacu care isi da mereu cu parerea probabil ca este in natura lor sa faca acest lucru ca o face asa de natural si asa de bine. Jos palaria! Da si oamenilor astora le cam place sa se uite in oglinda, iar faza cu "stiu ca sunt genial" , stiu imi sta bine cum imi vine in oglinda da nu imi place sa ma mai gadilati din cand in cand cum zice Ciutacu pe bloggul lui mi se pare normal. Asa e omul si nu ai cum sa-l schimbi, "-a facut " cu prea multa incredere in el. Mi-e mai simpatic Mircea Badea care turuie intruna prostii adevarate. Mereu am impresia cand il ascult ca sunt cu el in carciuma si ne dam cu parerea la bere. Da studioul lui are iz de carciuma, e si ora potrivita. In carciuma poti fi cum vrei: artist, ghinionist, mare filozof, obosit frant, surescitat, scarbit, microbist, politician la tribuna sau dormind pe pupitru, etc. Secretul este ca ramai intotdeauana egal cu tine, natural cum te-a facut mama si e o chestie a dracu de placuta!
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
7 comments:
Bine, "am intrat în rând cu lumea". M-am întâlnit cu un prieten şi m-a întrebat ce adresă am - i-am spus că aceeaşi adresă pe care o aveam şi când ne-am văzut ultima oară. "Nu!!! Ce adresă de blog ai?" - a venit răspunsul lui scurt şi sec. "N-am!" - i-am spus, la fel de sec. "Deci nu trăieşti!" "Nu, nu trăiesc on-line" - şi mi-am "tras" blog, cu toate astea. Poate mai mult ca să pun acolo poze din viaţa reală. Poate... poate că o să fiu şi eu virusat de blog şi o să vreau post după post, să văd comentarii... să trăiesc on-line. Poate. Totuşi, din viaţa reală ne luăm subiectele... fără viaţa asta, nu ar fi nici viaţă on-line. Problema e cum să le împaci :P
Cât despre Mircea Badea - da, miroase a cârciumă. Sigur, e părerea mea.
primul meu blocaj a fost ceva de genul: cum adica sa-miscriu jurnalul pe internet? am avut instinctiv un sentiment de a ma proteja. sincer nu-mi place sa-mi spal rufele in public, nici macar sa bat covoare in fata blocului, iar cineva care sa-si bage nasul in intimitatea mea si mai mult. si acum mai am retineri, dar trebuie sa ne obisnuim cu asta, daca ne gandim primi bloggeri ai lumii au fost autorii de jurnale literare.
Păi... cam da - legat de rufe, dar şi de cei cu jurnale literare. E doar o chestie de asumare. Şi nu văd unde e problema în a-ţi asuma identitatea în faţa a câteva persoane sau în faţa mai multor persoane. În fond, ar trebui să fie aceeaşi. Identitatea.
ochit la tinta> ar trebui sa fi mereu egal cu tine insuti in orice imprejurare, fata de oricine. eu nu reusesc sa fiu asa. si apoi oamenii te masoara dupa ei nu dupa tine
Scuzati-ma ca intervin, dar nu cred ca poti fi constant in orice imprejurare. nu poti sa fii "egal cu tine" tu esti tu in diferite circumstante si tu esti tu , persoana in evolutie.Cred ca fiecare experienta te schimba,asa inveti,"cresti", daca ramai constant ce faci? Devii singurul punct fix din univers?
Spalat rufele in public?
Ce rufe? Ai scris cumva ca te-ai cerat cu x ca ti-a zis si-a facut si....nu.Atunci?
Nu cred ca daca nu ai blog nu existi (mai exista si forumuri :), dar si viata in afara calculatorului, inca exista oameni care se plinba, se intalnesc vorbesc, se iubesc...etc)
rectific "plimba"...
a adevarat ca in final cenzurezi ce scri pe blogg, ar chiar si asa iti mai scapa, daca nu despre x sau y, despre tine.
Post a Comment